Dedicata alla Mamma

E l’aceddu

spiccò u volu.

Supra u pettu

ra matri mia

rintra un nidu

mi sintia

chi so minni pruspirusi

m’allattava

‘ntra li vrazza m’annacava.

Io sintia u so caluri c

a nisceva ru so cori

u so ciatu

era a me vita

era bedda era a me zita.

Quannu poi u volu spiccavu

i sò vrazza cchiù un truvavu

m’arristaru i so ricordi

ca poi mai ti li scordi

u so ciatu m’arristò rintra

u me cori si pusò.

Scurò prestu

dda sirata

e puru a luna

era ammucciata l

’ura fu ri l’ultimu suspiru

e l’occhi sua

supra i mia si pusaru.

Mi ricordu oh!

matri mia

ca tu parrari mi vulia

e quannu ‘ncelu ù

t’innacchianasti u tò sorrisu

e a tò bontà m’arrialasti

Giovanni Mattaliano.