Dedicata alla Mamma
E l’aceddu
spiccò u volu.
Supra u pettu
ra matri mia
rintra un nidu
mi sintia
chi so minni pruspirusi
m’allattava
‘ntra li vrazza m’annacava.
Io sintia u so caluri c
a nisceva ru so cori
u so ciatu
era a me vita
era bedda era a me zita.
Quannu poi u volu spiccavu
i sò vrazza cchiù un truvavu
m’arristaru i so ricordi
ca poi mai ti li scordi
u so ciatu m’arristò rintra
u me cori si pusò.
Scurò prestu
dda sirata
e puru a luna
era ammucciata l
’ura fu ri l’ultimu suspiru
e l’occhi sua
supra i mia si pusaru.
Mi ricordu oh!
matri mia
ca tu parrari mi vulia
e quannu ‘ncelu ù
t’innacchianasti u tò sorrisu
e a tò bontà m’arrialasti
Giovanni Mattaliano.