La baronessa di Carini

Chistu è nu cuntu di storia e di mimori

diversu di chiddu ca la genti senti e voli

na vicenna di na fimmina bedda di cori

frisca, giuvani e sanzera comu un ciuri.

Sbucciau a Carini, Laura era lu so nomi

Cesari, sò patri, Lanza facìa di cugnomi

la vardava a vista di quarchi scialaratu

pinzannu on riccuni di daricci a lu latu.

Nuddi trasìa mai a lu sò gran casteddu

sulu parenti e iddu armatu di cuteddu

ma Laura si sintìu lu cori pigghiari focu

quannu vitti trasiri n’omu a lu sò locu.

Si chiamava Ludovicu, era sò cuscinu

cu l’arma vivaci, parìa mriacu di vinu

e tirannuci na pitrudda dù finistruni

attiraù ‘nto secunnu la so attinziuni.

E iddu cu sguardu curnutiscu ci rirìu

ci scaccìau l’occhiu e lu cori si cucìu

e ‘nta du peri d’arvulu r’alivi rallatu

s’arrampicau facennu assai piccatu.

Laura e Ludovicu pirderu la testa

tutti i siri amucciuni facianu festa

ma poi so patri purtau scumpigghiu

e la obbrigau senza gran cunsigghiu.

Ci retti pì maritu lu baruni Vincenzu

era riccu, lariu, a idda ci facìa sensu

ma poi dintra a Chiesa misi li sò peri

e si lu maritau purtannulu all’artari.

Ma a Ludovicu cu lu sò manteddu

Laura mai si livava da lu ciriveddu

e si sò maritu partìa pì na simana

lu facìa chiamari comu na suvrana.

Ottu figghi ficiru ‘nta cunvivenza

e sirici anni d’amuri cu suffirenza

Cesari sapìa e pì gran cunvinienza

vruricava cu pacenzia la cuscienza.

A Ludovicu iddu ci facìa l’inchinu

picchì ci pristau sordi ‘nto jardinu

e quannu nun ci li potti ristituiri

s’appattau cu enniru pì fallu muriri.

Sì Ludovicu ammazzatu d’anuri murìa

lu debbitu cancillatu pì sempri vinìa

e lu maritu li beni di l’amanti ricivìa

e la liggi di tannu nenti a iddi ci facìa.

Soggiru e enniru cu sennu e puntu

ficiru cumplottu senza fari scuntu

finceru di partiri tutti ‘nsemmula

e s’ammucciaru darrè na prevula.

E quannu Ludovicu si vitti cu Laura

ravanzi a dui tistimoni scerti cu cura

ammazzaru prima a iddu cu primura

e poi a idda cu la manu nfacci i mura.

Doppu ca Laura e Ludovicu foru morti

maritu e patri o processu foru assorti

ricivennu puru n’apprausu pì da sorti

e du tituli nubiliari di conti da la corti.

Ma la manu da Baronissa di Carini

cu lu sangu chi niscìu da li so vini

ancora ‘nta ddi mura si viri a vista

e quarcunu ancora dici cu è chista?

Chista? Ma di cui staiu parrannu?

Ma di la baronissa chi va vagannu

pì li stanzi du Casteddu ogn’annu

e grira a tutti chiddi ca nun sannu:

“Iu e Ludovicu nun fomu ammazzati

p’essiri stati filici e assai ‘nnamurati

ma pì siti di sordi, robba e gran putiri

ma sta virità nun si sapi e nun si viri!”.

Francesco Billeci 14-04-2020