DAMI, PALATINI E CAVALERI

Quannu ji era nica

mi ricordu ca,

estati e ‘mmernu

e a passu cu’ so’ sceccu,

passava spissuliddu

‘u zzu Tanu cu’ carrettu.
Passava, certu,

quannu si rricurdava
o comu diciva iddu,

a ccu’ c’addumannava,

“un jornu sì e un jornu no”
abbastava capiri, però,
qual’era ‘u jornu sì
e qual’era chiddu no.
Vinniva frutta e virdura
ca mancu li cani…
tantu nun si putiva taliari

ma, sciacquati comu ‘u suli,

calia, simenza
e nuciddi atturrati,

‘un mancavanu mai.
A nu’ avutri picciriddi, però,
cchiù di lu sciccareddu

o di la so’ mercanzia,

frisca o addimurata ca era,
n’attiravanu li fijuri

di dami, palatini e cavaleri
ca, cu’ culura sgargiati

ma orama’ stinciuti,

‘nte scianchi di lignu
di ddu carrettu sciarrancatu,

cu amuri e mmaistrìa,

avìanu pittatu.

(©M.Teresa Lentini, 2020, inedita)