U viculicchiu

Dintra ‘stu viculicchiu strittu strittu e senza lustru
a tia vitti ca passavi ri sta vanedda
e lu me cori avvampò d’amuri.
Trasiu un raggiu di suli ‘nta la me vita                    
‘sta vita ‘ca mi misi ‘nta lu munnu,’ ca nenti  mi dava
e nenti io c’addumannava, ma mi sintia riccu.
Passava li jurnati tra chiacchiari e vizi
a parrari di palluni e jucari a briscula.
Nun putia pinsari
ca l’amuri addivintò patruni du me cori.
Mai  lu  pinzeri  mi lassava
ti circava,ti truvava e ti scurdava .
Tu mi circava e ju sgriddava comu n’ancidda
ma sempri ‘nta la me testa la faccia tò era prisenti
puru  lu sonnu io pirdia e addumannava
–  chi voi tu ri mia?
Lu  jornu, l’ura e lu mumentu jo aspittava
‘ca passava  ‘sta luci dintra ‘stu viculicchiu
aspittannu ca mi dicia quarchi parola
e senza capiri ca tu mi vulia dari l’amuri.
Ora  ‘ca t’incuntravu , sempri cu tia vogghiu arristari
nun mi lassari cchiù, fammi taliari ‘sta faccia
ti vogghiu amari pi sempri , portami cu tia
e farimi pirdunari pi lu tempu di la vita mia
pirdutu senza ‘ncuntrari a ttia !

Giovanni Mattaliano