A me’ nonna cu tuttu lu cori

Ci vulissi iri arre’

nta casa di me’ nonna.

Trasire cu la stissa spinsiratizza

di quannu era picciridda

quannu m’ abbastava

un pezzu di cioccolatu

e lu pani a fedde cu l’ogghiu e lu zuccaru

Acchianari ddi scaluneddi

e addifennimi dda vita

d ‘arreri lu so falaru sciuratu.

Ora ca sugnu granni lu capisciu

ca quannu me nonna

m’ arriria lu facia cu tuttu lu cori

e si scurdava li so’ malanni.

Picchistu mi dicia

tu si la me’ gioia .

Ma quannu lu capivu iu

ci lu dissi a lu campusantu

cu li fresi mmanu

ca eranu li sciuri ca piacinu a idda.

Si mi chiuiu l ‘ occhi

a viu ancora allisciari

li so’ pianti no’ finistruni

paria un jardinu ca parrava cu lu suli.

Quantu vulissi sentiri ancora la so’ vuci

e cu dda manuzza

ca era nica e duci comu a idda

allisciari lu me’ cori

ca la vita arridduci a sculapasta.

Rosanna Badalamenti

Diritti d’autore riservati